Blog

Burnout-ul in sportul de performanta – Folosirea evaluarii psihologice in preventie

Conceptul de burnout apare din ce in ce mai des in contextul sportului de performanta. Dificultatile psihice ale sportivilor nu mai sunt taboo. In sportul de performanta, crize personale pot fi evitate iar carierele lor pot fi salvate daca sunt luate precautii mai bune sau sunt adoptate actiuni de preventie potrivite.

 

Sport sanatos?
Viziunea generala asupra sportului este ca este bun pentru sanatatea mentala si ca este o modalitate ideala de a preveni si modera tulburari psihice sau psihiatrice. Declaratiile recente ale atletilor de top spun ca atunci cand e vorba de nivelul performantei, lucrurile stau altfel. Vedeta americana de schi, Lindsey Vonn, este cel mai bun exemplu: o castigatoare prolifica, s-a retras pentru un timp din circuitul de schiat alpin. La fel ca ea, multi sportivi, antrenori sau arbitrii simt ca nu mai pot face fata, apeleaza la psihoterapie, iau o pauza sau se retrag din vizorul public.

 

Sindromul burnout-ului in cazul sportivilor
Burnout-ul este de obicei privit ca o forma de epuizare si depresie. Tulburarea a fost identificata pentru prima data acum aproximativ 35 de ani la persoanele care aveau functii ce presupuneau responsabilitate sau erau solicitante din punct de vedere social. In ultimii 20 de ani, tot mai multi oameni care au locuri de munca solicitante, care pun presiune pe obtinerea succesului au recunoscut ca sufera de epuizare. Acum se cunoaste faptul ca oricine care se afla in situatii care pun presiune pe a avea succes,  la munca sau in viata privata, poate fi afectat. Burnout-ul apare ca rezultat al unui amestec de stres psihic, emotional si fizic sustinut pe termen lung.
Nu e surprinzator faptul ca aceasta problema, in plin crestere, apare acum si in sportul profesionist, unde este numit: sindromul de burnout al sportivului. Pentru a imbunatati intelegerea acesteia, exista o serie considerabila de studii despre aceasta forma de epuizare.

 

Intai entuziasm arzator, apoi extenuare
Atletii de top sunt, intr-adevar, in grupul de risc pentru aceasta tulburare: antrenamentul intensiv lasa putin spatiu pentru satisfacerea nevoilor personale. Calatoriile pentru competitii le dau senzatia dezradacinarii (pierderii contactului cu originea) si a izolarii. In acelasi timp, ei se afla sub presiunea care vine odata cu nereusita de a indeplini asteptarile si odata cu dezamagirea celorlalti, sub presiunea fricii si a stresului. Mix-ul poate duce la extenuare, mai ales ca statusul social si siguranta materiala depind in mare parte de performanta atletului. In ciuda realizarilor lor si a recunoasterii sociale de care se bucura, chiar si sportivii de succes sunt in categoria de risc. Faima si popularitatea nu te protejeaza de aceasta tulburare: din contra, presiunea este mai mare daca apare nevoia de a indeplini asteptarile mass-mediei si a fanilor.
Inceputul burnout-ului contine sentimente euforice si asteptari exagerate. Dupa o serie de experiente frustrante, se poate instala dezamagirea. Aceasta poate fi urmata de apatie, depresie si agresivitate. Antrenamentul exagerat si deteriorarea asociata a performantei joaca adesea un rol important. Epuizarea poate fi insotita adesea de un risc mare de dependente: cei care sufera folosesc substante in mod gresit, tocmai pentru a-si recapata echilibrul mental si abilitatile fizice.

 

Preventia burnout-ului
Toti cei care lucreaza cu atleti de top – manageri, antrenori sau cadre medicale dedicate – au acum responsabilitatea de a ajuta la preventia conditiei despre care vorbim. Ei trebuie sa ofere informatii, sa actioneze prompt si sa caute ajutor acolo unde este nevoie: sanatatea psihica si cariera sportivului pot depinde de asta. Scopul ar trebui sa fie acela de a investi mai mult in sprijinul si suportul pe care il are de oferit  psihologia sportului, in loc sa ne bazam pe metode indoielnice. Preventia are un rol important: cu cat se actioneaza mai repede, cu atat este mai rapid si mai usor sa se impiedice declinul continuu pe care il presupune conditia.

 

Un numar de factori protectivi pot preveni aparitia acestuia: managementul deliberat al energiei, antrenamentul psihic, un context familial stabil si contacte sociale care nu sunt definite exclusiv prin succes. Oricum, oricat de mare ar fi grija, semnele timpurii pot trece neobservate sau factorii de risc pot fi evaluati eronat. Pentru a-i preveni pe atleti de a intra in spirala epuizarii, e nevoie sa fie luate decizii de coaching cu mult inainte ca interventii psihice sau psihiatrice sa fie necesare. Verificarile psihologice conduse de psihologi sportivi sunt importante. Toti atletii de top, juniori sau experimentati, ar trebui sa faca astfel de verificari, indiferent de succesul sau formarea lor.

 

Preventia prin evaluare psihologica
In contextul verificarilor preliminare, anumite teste psihologice sunt, in mod special, informative. Ele pot identifica usor si rapid potentialul cuiva de burnout. Ca raspuns pentru aceasta cerere, un numar in crestere de teste si chestionare apar pe piata. De exemplu, un numar de teste auto-administrative sunt disponibile pe internet, dar acestea nu pot oferi o evaluare fidela a riscului de extenuare. Examinatorii responsabili vor lua in considerare aspecte stiintifice si calitative ale testelor folosite. Testele difera de asemenea in felul in care sunt administrate: cele care pot fi prezentate pe calculator pot fi scorate mai rapid si, ca parte a unei baterii de teste, pot oferi informatii comprehensive.** In acest context, testele de tip creion-hartie, in mod evident, au un mare dezavantaj. Testele de burnout sunt subiective: raporteaza perceptia subiectiva asupra situatiei, din care psihologul poate deduce nivelul de stres.

 

Majoritatea testelor pot fi folosite pe o gama larga de profesii pentru ca instructiunile lor sunt formulate foarte general. Oricum, exista totusi un numar de teste care au fost construite si normate in mod specific pe industria sportului.
Nu exista inca o definitie general acceptata (standardizata) pentru acest concept. Oricum, chiar daca aceste teste utilizeaza definitii diferite, acestea sunt fondate pe baze stiintifice, ofera rezultate comparabile si sunt ideale pentru masurarea potentialului de burnout. In functie de test, rezultatele pot fi afisate ca profile de burnout/stres, ca tipologii de stres sau in alte modalitati similare.
Scorarea, interpretarea, conducerea masuratorilor si oferirea terapiei trebuie sustinute de experti in psihologia sportului.

 

Recomandari pentru alte materiale de consultat:
Foundations of Sports and Exercise Psychology. Robert S. Weinberg, Daniel Gould, 2011, fifth edition: Human Kinetics

* De exemplu, urmatoarele teste pot fi folosite in explorarea sindromului de burnout al sportivilor de performanta: ATQ (Athlete Burnout Questionnaire), AIMS (Athletic Identity Measurement Scale), AVEM (Work-related Patterns of Behavior and Experience), COPE, EABI (Eades Athletic Burnout Inventory), EBFSPO (Recovery/Strain Questionnaire for Athletes), MBI (Maslach’s Burnout Inventory), IMI (Intrinsic Motivation Inventory)

** De exemplu, Vienna Test System contine AVEM (Work-related Patterns of Behavior and Experience), testul EBF si EBFSPO (Recovery/Strain Questionnaire for Athletes). EBFSPO a fost dezvoltat special pentru a fi folosit in industria sportului, dar nu este disponibil inca in limba engleza.